Alopeciile cicatriciale

Caderea parului in alopeciile cicatriciale

Alopeciile cicatriciale se refera la grupul de afectiuni rare care distrug foliculii de par, inlocuindu-i cu tesut fibros cicatricial, ceea ce cauzeaza caderea parului permanenta. Evolutia clinica este variabila si imprevizibilia. Caderea parului poate fi lenta, progresand caderea parului alopecia cicatriciala centrala centrifugade-a lungul multor ani, fara niciun simptom. Sau poate fi rapida, sa distruga foliculii de par in cateva luni. In cazurile severe pot aparea si mancarimi puternice, dureri si senzatii de arsura. De regula nu exista nicio cicatrice vizibila pe scalp, inflamatia care distruge foliculii aflandu-se sub piele. Zonele afectate de pe scalp pot prezenta mici inflamatii, cu roseata, o usoara pigmentare sau depigmentare.

Alopeciile cicatriciale reprezinta 3% din cazurile de alopecie. Ele apar la barbati si femei de toate varstele, iar la copii sunt rar intalnite. Nu sunt  contagioase si nici  nu se transmit ereditar (nu exista cauze genetice).

Tipuri de alopecii cicatriciale

Alopeciile cicatriciale sunt impartite in primare si secundare. La cele primare, foliculul de par este tinta unui proces intern inflamator care il distruge. In cele secundare, foliculul de par este distrus in urma unui proces indirect, accidental, cauzat de factori externi, cum ar fi infectii severe, arsuri, radiatii sau tumori.caderea parului lichen planopilaris

Alopeciile cicatriciale primare sunt clasificate in prezent in functie de tipul de celule inflamatorii observate la biopsia scalpului. Celulele inflamatorii pot fi limfocite, neutrofile sau poate fi un amestec.

Alopeciile cicatriciale limfocitare (limfocitele fiind implicate in procesul inflamator) sunt:

  • lupus eritematos cronic cutanat
  • lichen planopilaris, care are trei variante: alopecie clasica, alopecie fibrozanta frontala si sindromul Graham-Little
  • pseudopelada Brocq
  • alopecia cicatriciala centrala centrifuga
  • alopecia mucinoasa
  • keratoza foliculara declavanta

Alopeciile cicatriciale neutrofilice (neutrofilele fiind implicate in procesul inflamator):caderea parului celulita disecanta

  • foliculita declavanta si foliculita in smocuri
  • celulita disecanta

Alopeciile cicatriciale cu celule mixte:

  • acneea cheloidiana
  • acneea necrotica
  • dermatoza pustuloasa eroziva

Alopeciile cicatriciale secundare se caracterizeaza prin caderea parului in urma actiunii unor factori externi, nu ca urmare a unui proces inflamator, ca in cele primare. Factorii pot fi:

  • fizici: traume mecanice, arsuri, radiodermite
  • infectiosi: fungi (kerion, favus), virusuri (herpes zoster), bacterii (carbuncul, furuncul, sicozis, acneea necrotica, lupus vulgar tbc, sifilis), protozoare (leishmaniaza)
  • tumorali: carcinom, limfom, metastaze cutanate ale cancerelor viscerale

Desi exista multe forme de alopecii cicatriciale, numitorul comun este prezenta riscului ca foliculul de par sa fie permanent distrus si inlocuit cu tesut cicatricial. Caderea parului in multe cazuri apare la inceput sub forma unor zone fara par, care se extind cu timpul. In alte cazuri, caderea parului este graduala, fara simptome evidente.

Ce cauzeaza caderea parului in alopeciile cicatriciale?

Cauzele alopeciilor cicatriciale nu sunt intelese pe deplin. Totusi, aceste afectiuni implica inflamarea folicului de par, de regula partea superioara a acestuia, unde sunt localizate glandele sebacee si celulele stem. Daca acestea doua sunt distruse, nu exista nicio posibilitate de refacere a folicului, rezultanad caderea permanenta a parului.

Cum se pune diagnosticul de alopecie cicatriciala?

Diagnosticul de alopecie cicatriciala este pus de medicul dermatolog. El va efectua o biopsie a scalpului pentru a determina tipul de inflamatie prezenta, localizarea si gradul acesteia. Tot la biopsie se pot observa si alte modificari ale scalpului.

Medicul va face si o evaluare clinica. In majoritatea cazurilor nu exista simptome, dar in unele se poate observa prezenta unui caderea parului keratosis follicularis spinulosa decalvansproces activ al inflamatiei (prin pustule, eritem si descuamere ). Inflamatia este insoltita de  simptomele de arsura, mancarime, durere. Acolo unde exista pustule, medicul poate recolta tesut pentru a identifica ce microbi contribuie la inflamare.

Medicul poate sa traga cateva fire de par, pentru a identifica zonele in care inflamatia este activa. In aceste zone, firele sunt usor de scos.

In urma evaluarii microscopice si a celei clinice medicul va stabili ce tip de alopecie cicatriciala este si ce tratament trebuie urmat.

Care este tratamentul pentru caderea parului in alopeciile cicatriciale?

In alopeciile cicatriciale secundare unde tesutul a fost distrus de factori externi, nu exista tratament. Foliculii sunt permanent lezati si isi inceteaza activitatea de producere de noi fire de par. Sunt inlocuiti de tesut cicatricial.

In ceea ce priveste alopeciile cicatriciale primare, tratamentele se stabilesc in functie de tipul de celule inflamatorii implicate, limfocite, neutrofile sau celule inflamatorii mixte.

De regula se  folosesc medicamente antiinflamatorii, corticosteroizi  (pe cale orala sau injectabil in zonele inlamate ), antibiotice, antimalarice. Medicul deramatolog poate recomanda sampoane si produse speciale pentru a reduce simptomele deranjante.

Scopul tratamentului este de a reduce sau elimina celulele care ataca si distrug foliculii de par. Intrucat aceste alopecii se dezvolta pe o perioada extinsa de timp si tratamentul  se va lua pe o durata de pana la 12 luni.  Se va continua  pana cand semnele de inflamatie ale scalpului sunt sub control, iar simptomele care o insotesc (senzatie de arsura, sensibilitate, mancarime, durere) dispar. In acel moment tratamentul poate fi oprit. Cu toate acestea, tratamentul nu indeparteaza cauza alopeciei, ci doar efectele (simptomele).  Prin urmare, caderea parului nu este stopata. Procesul de inflamare se poate reactiva oricand, iar tratamentul trebuie repetat.

Se va regenera parul?

Daca folicului este distrus, parul nu va mai creste. Se poate interveni insa inainte ca foliculul sa fie distrus, pentru a se trata inflamatia din folicul si din jurul sau. De aceea este bine ca tratamentul sa se inceapa cat mai curand de la declansarea procesului inflamator. Se va aplica local minoxidil, solutie de 2% sau 5%, pentru a stimula foliculii afectati, dar inca activi. Caderea parului va evolua imprevizibil, poate fi lenta sau rapida.

Ce impact psihologic are caderea parului?

Caderea parului poate genera probleme emotionale si psihologice asociate cu modul in care ne percepem pe noi insine sau in care ne percep ceilalti. Unii oameni afectati de caderea parului pot accepta situatia cu usurinta. Altii, insa, vor avea mari dificultati in a gestiona problema, experimentand  o paleta larga de trairi: nemultumire legata de aspectul fizic, scaderea increderii in sine, ingrijorare asupra inaintarii in varsta, pierderea atractivitatii, timiditate, jena in public, sentiment de rusine, umilire. In unele situatii se poate ajunge pana la depresie sau anxietate.  Apelarea la un psihoterapeut poate ajuta la reducerea stresului si imbunatatirea starii emotionale.

Pentru a masca efectul inestetic al pierderii parului, se recomanda purtarea de peruci, mese, palarii, esarfe, sepci etc.

 

Alopecia la copii

Caderea parului la copii – de ce apare si cum se trateaza?

Caderea parului nu afecteaza doar adultii, ci este o problema des intalnita si la copii. Se estimeaza ca 3% din vizitele la medicul pediatru sunt cauzate de alopecie.

Ca si al adulti, copiilor este normal sa le cada aproximativ 50-100 de fire de par pe zi. Cand cade un fir, un altul creste in acelasi folicul. Procesul de crestere a firului de par are 3 etape: etapa anagena (dureaza intre 2 si 6 ani, este perioada de crestere activa a parului); etapa catagena (este faza de tranzitie, care dureaza 2-3 saptamani, in timpul acestei etape foliculul se degradeaza si se miscoreaza) si etapa telogena (cea de repaus, care dureaza 2-3 luni, in care firul de par ramane atasat foliculului, dar nu mai creste). Cand acest ciclu de crestere este perturbat de diversi factori si se pierd mai mult de 100 de fire pe zi, se poate vorbi de alopecie.

Cauzele principale ce duc la caderea parului la copii sunt: tinea capitis, alopecia areata, tricotilomania, alopecia de tractiune si effluvium telogen. Diagnosticul este pus de catre medicul pediatru sau medicul dermatolog, in urma unei consultatii. Majoritatea cazurilor de alopecie la copii se vor vindeca fara a necesita un tratament.  Procesul de regenerare a parului este insa de durata, cel putin 1 an.

Tinea capitis

caderea parului tinea capitis la copiiTinea capitis este cea mai intalnita cauza a caderii parului la copii. Este provocata de o ciuperca ce afecteaza scalpul, sprancenele si pleoapele.  Apare in general la copiii cu varste de pana la 10 ani si este contagioasa.

De regula incepe cu mici papule eritematoase ce se formeaza in jurul firelor de par de pe scalp, pleoape sau sprancene. Papulele se  extind progresiv in cateva zile pe suprafata scalpului si iau forme rotunde sau ovale. Se inflameaza, devin supuroase, si se acopera cu solzi gri. In zonele acestea caderea parului se manifesta foarte intens, firele se rup la cativa milimetri sau chiar la baza scalpului, dand aspectul de zone de chelie cu puncte negre pe piele.

Daca medicul suspecteaza prezenta infectiei cu tinea capitis, va prescrie copilului un tratament antifungic (itraconazol, terbinafrina, grizeofluvina, fluconazol) si folosirea unui sampon antifungic (ketoconazol) pentru o perioada de minim 8 saptamani. Fiind foarte rezistenta, ciuperca dispare din organism in cateva luni.

Intrucat tinea capitis este o boala contagioasa, copilul trebuie sa nu dea altor persoane obiecte de igiena personala (pieptan, perie, prosopul de baie) sau alte obiecte care vin in contact cu zonele afectate (palarie/sapca, perna, lenjeria de pat, jucariile etc).

Mai multe informatii despre tinea capitis poti gasi in acest articol.

Alopecia areata

Alopecia areata este aparitia subita pe scalp a unor placi rotunde sau ovale de chelie, bine delimitate, complet lipsite de par, netede, fara semne de inflamatie sau fire de par rupte. Boala apare in general la nivelul scalpului, dar pot fi afectate  si alte zone cu par de pe corp (gene, sprancene etc).

caderea parului alopecia areata la copiiAlopecia areata nu este contagioasa. Se crede este provocata de sistemul imunitar care ataca foliculii de par. Atacul determina caderea firelor de par, dar nu distruge permenent foliculii. In fiecare moment, 1 din 1000 de copii este diagnosticat cu alopecia areata. 25% din acesti copii vor prezenta si modificari la nivelul unghiilor: fragilitate, gaurire, incretire longitudinala.

Diagnosticul este pus de catre medicul dermatolog, pe baza simptomelor prezente. In majoritatea cazurilor, o simpla examinanare vizuala este suficienta pentru a pune diagnosticul. Medicul poate recomanda si efectuarea unor analize suplimentare, pentru a exclude alte afectiuni.

Nu exista un tratament care sa vindece alopecia areata, insa exista tratamente care care grabesc procesul de regenerare a parului (unguente cu corticosteroizi, infiltratii/injectii cu corticosteroizi pentru copiii care tolereaza injectiile pe scalp, tratament cu minoxidil).

Caderea parului in alopecia areata are o evolutie imprevizibila, parul poate creste din nou sau cadea in orice moment. Gradul de pierdere a parului si capacitatea de regenerare variaza de la un copil  la altul. In majoritatea cazurilor, aproximativ 80%, s-a constatat ca parul creste la loc dupa o perioada de 6 luni – 1 an. In cazul a  5% din copiii afectati boala va evolua catre alopecia totalis (caderea parului de pe scalp totala). Unii copii isi vor pierde parul de pe toata suprafata corpului (alopecia universalis).

Poti afla totul despre alopecia areata din acest articol.

Tricotilomania

Tricotilomania este o tulburare de comportament care poate determina caderea parului. Se caracterizeaza prin impulsul unei persoane de a-si smulge, trage, rasuci sau mesteca firele de par de pe scalp, sprancene sau alte zone cu par de pe corp.

caderea parului tricotilomania la copiiTricotilomania poate fi observata in diverse etape de crestere a copilului. Uneori la bebelusi poate aparea, alaturi de suptul degetului, si gestul de a se trage de par. Copiii fac aceste gesturi pentru a se relaxa. Ceva mai tarziu, pe la 5-12 ani, impulsul copilului de se trage de par apare dintr-un sentiment de furie, atunci cand este stresat sau anxios. La adolescenti, tricotilomania  se manifesta deja ca o tulburare cu implicatii psihice importante, asa cum am scris intr-un articol anterior.

Tricotilomania poate fi declansata de factorii de stres sau anxietate din viata copilului, cum ar fi pierderea unui bunic, nasterea unui frate/sora, divortul parintilor sau evenimente stresante din scoala.

Copilul nu trebuie certat sau pedepsit pentru gestul de a-si smulge parul, intrucat acest lucru poate mari gradul de anxietate pe care el o resimte. Se recomanda cautarea unui psihoterapeut specializat in psihologia copilului si a adultului. Terapia va urmari identificarea sursele de stres si il va invata pe copil comportamente eficiente de a gestiona anxietatea.

Alopecia de tractiune

caderea parului alopecia de tractiune la copiiAlopecia de tractiune sau deteriorarea fizica a parului este mai des intalnita la fete si se manifesta prin caderea parului survenita dupa actiuni care agreseaza firele de par. Parul uman, in special al copiilor, este destul de fragil si nu raspunde bine la agresiunile fizice si chimice pe care le suporta in numele frumusetii. Pieptanatul excesiv, impletituri si cozi prea stranse, agrafe sau alte metode de coafare sau aranjare a parului, pot afecta podoapa capilara a copilului. Acestea forteaza radacina, ducand la subtierea si ruperea firelor de par. Tratamentul in alopecia de tractiune consta in recomandarea ca parul sa fie tratat cu atentie, in coafuri cat mai naturale si lejere. Foliculii afectati nu se refac imediat, de regula dureaza cel putin 3 luni.

Effluvium telogen

Effluvium telogen reprezinta o cadere difuza, temporara a parului, cauzata de un stres hormonal sau metabolic asupra organismului.  Se caracterizeaza prin reducerea densitatii firelor de par la nivelul scalpului. In unele zone ale scalpului poate fi mai severa decat in altele. Cel mai adesea caderea parului e mai intensa in partea de sus a capului, decat in partile laterale sau in spate.  

Caderea parului in effluvium telogen are doua mari cauze: stresul si alimentatia. Evenimente stresante, cum ar fi episoade de febra crescuta, gripa, interventii chirurgicale cu anestezie generala, decesul cuiva drag, un accident sau prescrierea unor medicamente sunt factori care pot intrerupe ciclul normal de crestere al firelor de par. Foliculii isi inceteaza activitatea de crestere a firelor de par si intra in faza de repaus (telogena). In mod normal, 90% din foliculi se afla in faza anagena, de crestere activa, si 10% in faza telogena, cea de repaus, in care nu se mai produc fire. Effluvium telogen apare atunci cand, dintr-un anumit motiv, numarul de foliculi care sunt in faza activa, de crestere a firelor de par, scade, ducand la o crestere a numarului de foliculi aflati in faza telogena, de repaus. Rezultatul este caderea parului in 6-16 saptamani, ducand la alopecie partiala sau totala a scalpului.

caderea parului effluvium telogen la copiiNu exista analize concrete care sa conduca la diagnosticul de effluvium telogen si nici tratament. Insa, odata ce factorul declansator a fost identificat si inlaturat, caderea parului este stopata. Parul urmeaza sa se regenereze in 6-12 luni.

O dieta saraca in minerale, vitamine, proteine, acizi grasi esentiali va duce la caderea parului. Biotina (vitamina H), zincul si vitamina E,  sunt esentiale pentru un par sanatos. De asemenea, un aport sufcient de fier este necesar pentru dezvoltarea armonioasa a copilului. Atentie la prea multa vitamina A – poate cauza alopecia.

Caderea parului poate fi cauzata si de unele medicamente, ca antiinflamatoarele, antibioticele, antifungice, antiepileptice, atidepresive sau chimioterapie. Chiar daca suspectezi ca un anumit medicament este responsabil de caderea parului copilului tau, nu intrerupe tratamentul din proprie initiava. Adreseaza-te medicului pediatru si acesta va gasi cea mai buna solutie, va inlocui medicamentul, va decide sa ii intrerupa tratamentul sau va face verificari suplimentare. Parul nu se va regenera imediat dupa stoparea tratamentului. Uneori  caderea parului poate sa mai urmeze o perioada de cateva saptamani sau luni de la eliminarea medicamentului din corp. Reluarea ciclului normal de crestere a parului are loc pe o perioada de timp de cateva luni, chiar un an.

La unii copii, caderea parului poate aparea in urma aparitiei hipotiroidismului, o afectiune a tiroidei. Atunci cand tiroida nu mai secreta suficienti hormoni, metabolismul este incetinit si apar multiple simptome neplacute, printre care si caderea parului. Diagnosticul se pune de catre un medic endocrinolog, pe baza rezultatelor analizelor de sange si a unei ecografii. Tratamentul consta in medicamente ce contin hormoni de substitutie, insa vor fi luati in calcul anumiti factori inainte de a i se administra:

  • varsta copilului, starea generala de sanatate si istoricul medical
  • gradul de evolutie al bolii
  • toleranta copilului la medicamente, proceduri sau terapii

Nu exista un tratament pentru caderea parului in effluvium telogen. De regula este cautat factorul care a declansat afectiunea si se urmareste inlaturarea sa. Parul se regenereaza la 6-12 luni de la disparitia cauzei. Se recomanda o dieta sanatoasa, cu fructe si legume proaspete, eventual suplimente nutritive, dar luate doar la sfatul medicului pediatru.

 

Effluvium anagen

Caderea parului in effluvium anagen – cand si cum se manifesta?

Effluvium anagen  reprezinta caderea parului difuza, ca si in effluvium telogen. Spre deosebire de aceasta, effluvium telogen se dezvolta mult mai repede si poate duce la pierderea totala a parului (de pe scalp si chiar de pe alte zone ale pielii cu par).

Pentru a explica de ce are loc caderea parului, este necesar sa intelegem modul in care creste parul. Procesul de crestere a firului de par are trei faze:

  • faza anagena, dureaza intre 2 si 6 ani si este perioada de crestere activa a parului
  • faza catagena, dureaza 2-3 saptamani si este perioada de tranzitie, in care foliculul se degradeaza si se miscoreaza
  • faza telogena, dureaza 2-3 luni, este etapa de repaus, in care firul de par ramane atasat foliculului, dar nu mai creste

Acelasi folicul, odata ce iese din faza telogena, intra in faza anagena si incepe un nou ciclu, dand nastere altui fir de par. Acest proces este continuu daca nu intervine un factor care sa il perturbe. Mai multe despre ciclul de crestere a parului poti afla in acest articol. Effluvium anagen  apare in perioada de crestere activa a firului de par (faza anagena).

Caderea parului in urma chimioterapiei

caderea parului effluvium anagenPrincipalele cauze ce determina caderea parului sunt: radiatiile, chimioterapia, infectiile, medicamentele si substantele toxice (ingerate din greaseala, ca de exemplu otrava pentru soareci). Substantele mentionate inhiba imediat diviziunea celulelor. Acesta este un lucru de dorit in cazul cand se incearca stoparea evolutiei unui cancer. Din pacate sunt afectate si o parte din celulele sanatoase.

Celulele foliculilor sunt printre primele vizate, ele avand o rata de inmultire foarte mare. Firul de par din folicul creste cu 0.4 mm pe zi, ceea ce necesita o diviziune rapida a celulelor. Citostaticele si alte substante toxice inhiba imediat cresterea celulelor, inclusiv diviziunea lor in cadrul foliculilor. Rezultatul este o oprire brusca a productiei de fire de par.

Debutul caderii parului este foarte rapid. Unele persoane care urmeaza tratament cu citostatice pot observa in primele doua saptamani de la administrarea medicamentelor smocuri de par care se desprind de pe scalp. Intrucat aceste medicamente actioneaza atat de repede si sunt atat de puternice, foliculii de par nu apuca sa intre in faza telogena (de repaus), ca in effluvium telogen. In schimb, in anagen effluvium, foliculii isi sisteaza brusc activitatea. Firele de par cad foarte repede, iar aspectul lor este diferit fata de firele care cad in effluvium telogen. Firele de par nu mai au la radacina bulbul keratinos, ci au un aspect degenerat, cu radacini subtiate.

Gradul de cadere a parului variaza de la o persoana la alta, in cazul tratamentelor cu citostatice. La unele persoane caderea parului se prezinta ca un amestec de effluvium anagen si effluvium telogen. In aceste cazuri, caderea parului este mai redusa.

Unele centre oncologice folosesc metoda frigoterapiei pentru blocarea caderii parului. Frigoterapia consta in acoperirea scalpului cu pachete de gheata sau cu un capison cu apa rece in timpul administrarii citostaticelor. Frigul intrerupe activitatea foliculilor inainte ca medicamentele administrate sa actioneze asupra lor. Rezulta un impact redus al medicatiei asupra foliculilor, iar caderea parului va fi mai usoara. Nu se cunoaste inca daca frigoterapia nu duce si la inghetarea celulelor canceroare. Exista astfel dubii in ceea ce priveste frigoterapia si se fac cercetari pentru a vedea cat este de recomandata.

Recuperarea dupa caderea parului provocata de effluvium anagen este rapida. Deoarece activitatea foliculilor a fost sistata la influenta unui factor (ex. citostatice), odata ce factorul dispare, se opreste si caderea parului. La terminarea unui tratament cu citostatice, se poate remarca o crestere a parului in aproximativ o luna. Foliculii nu au fost distrusi, deci ar trebui sa existe aceeasi densitate a parului. Parul se poate reface complet dupa 6-12 luni de la tratamentul anticancer. Uneori insa  exista probabilitatea sa apara schimbari in aspectul firului de par, care sunt permanente. La unele persoane firul poate creste ondulat (daca a fost drept), drept (daca a fost ondulat) sau isi schimba culoarea.

Caderea parului poate fi deranjanta din punct de vedere estetic. O persoana care si-a pierdut parul in urma chimioterapiei poate apela la cateva trucuri pana cand parul se va regenera. Poate apela la purtarea unor sisteme pilare (peruci, mese) sau poate purta  o  palarie sau o esarfa care sa mascheze lipsa parului.

caderea parului chimioterapie

Effluvium telogen

Caderea parului in effluvium telogen – cum se manifesta?

Effluvium telogen este probabil a doua cea mai intalnita forma de alopecie. Este destul de greu de definit si nu au fost facute multe cercetari pentru a fi pe deplin inteleasa. Caderea parului apare atunci cand intervine o schimbare in numarul de foliculi aflati in faza de crestere activa.

Pentru a explica de ce are loc caderea parului, este necesar sa intelegem modul in care creste parul. Procesul de crestere a firului de par are trei faze:

  • faza anagena, dureaza intre 2 si 6 ani si este perioada de crestere activa a parului
  • faza catagena, dureaza 2-3 saptamani si este perioada de tranzitie, in care foliculul se degradeaza si se miscoreaza
  • faza telogena, dureaza 2-3 luni, este etapa de repaus, in care firul de par ramane atasat foliculului, dar nu mai creste

Acelasi folicul, odata ce iese din faza telogena, intra in faza anagena si incepe un nou ciclu, dand nastere altui fir de par. Acest proces este continuu daca nu intervine un factor care sa il perturbe. Citeste mai multe despre ciclul de crestere a parului.

In mod normal, 90% din foliculi se afla in faza anagena, de crestere activa, si 10% in faza telogena, cea de repaus, in care nu se mai produc fire. Effluvium telogen apare atunci cand, dintr-un anumit motiv, numarul de foliculi care sunt in faza activa, de crestere a firelor de par, scade, ducand la o crestere a numarului de foliculi aflati in faza telogena, de repaus. Rezultatul este caderea parului.

caderea parului effluvium telogen la barbatiEffluvium telogen (alopecia difuza de stres) reprezinta o cadere difuza, temporara a parului, cauzata de un stres hormonal sau metabolic asupra organismului. Se caracterizeaza prin reducerea densitatii firelor de par la nivelul scalpului. In unele zone ale scalpului poate fi mai severa decat in altele. Cel mai adesea caderea parului e mai intensa in partea de sus a capului, decat in partile laterale sau in spate.  

Firele de par care cad sunt din foliculii aflati in faza telogena. Ei pot fi recunoscuti dupa un bulb mic de  keratina care se afla la radacina firului de par.

Caderea parului nu este niciodata totala, dar, in cazurile severe, parul se rareste foarte mult. De regula apare in zona scalpului, insa, in cazurile severe, poate afecta si alte zone, precum sprancenele sau regiunea pubiana.

Oricum ar fi forma de effluvim telogen, caderea parului este complet reversibila. Foliculii de par nu sunt permanent afectati. Sunt doar mai multi foliculi in faza de repaus decat in faza de crestere.

Exista trei tipuri de effluvium telogen:

  • caderea parului effluvium telogen la femeicea mai usoara forma – un factor de mediu „socheaza” foliculul aflat in faza de crestere, iar acesta decide sa intre in faza de repaus. Rezultatul este caderea parului si o subtiere difuza a acestuia pe scalp. Aceasta forma de alopecie se dezvolta rapid, devine vizibila la 1-2 luni de la „soc” (impactul factorului de mediu asupra foliculului). Daca impactul este unul de durata scurta, atunci foliculii se vor intoarce curand la stadiul de crestere si vor produce din nou fire de par. Aceasta forma de alopecie dureaza de regula cel mult 6 luni, iar persoana afectata va avea un scap si o densitate normala a parului in aproximativ 1 an.
  • a doua forma de effluvium telogen – se dezvolta mai lent si persista mai mult. Foliculii intra in starea telogena si raman acolo mai mult decat normal. In loc sa se intoarca intr-o luna sau doua in faza anagena, sa produca noi fire de par,caderea parului effluvium telogen raman in stare de repaus o perioada indelungata. Rezultatul este acumularea multor foliculi in faza telogena. Raman din ce in ce mai putini foliculi in starea activa, de crestere. In aceasta forma de effluvium telogen, caderea parului nu este foarte vizibila, dar se poate observa  o cadere difuza, o rarire lenta a parului. Cel mai probabil apare ca raspuns la un factor ce actioneaza pe o perioada indelungata de timp.
  • in a treia forma de effluvium telogen, foliculii nu raman in faza telogena, de repaus, ci mai dgeraba trec prin cicluri de crestere trunchiate. Cand acest lucru se intampla, caderea parului este difuza, se caracterizeaza prin pierderea de fire scurte si subtiri.

Care sunt cauzele pentru caderea parului?

Acest tip de alopecie se poate instala daca unul din factorii urmatori sunt prezenti: infectii severe, anemie feripriva, hiper sau hipotirodism, sarcina, dieta inadecvata, anorexie, interventii chirurgicale, post-medicamentos (anticonvulsivante, citostatice, antihipertensive, hipolipemiante, anticoagulante, hormoni, psihotrope etc), contraceptie orala sau stoparea ei, insuficienta renala cronica, expunere la substante toxice, sifilis secundar. Cauzele principale, cel mai des intalnite, sunt stresul si dieta.

Prima forma de effluvium telogen, cea cu efect pe termen scurt, este cel mai des intalnita la femeile care nasc. Se numeste alopecia postpartum  si apare din cauza schimbarii bruste a nivelului de hormoni. Schimbarea hormonala socheaza foliculii de par, trimitandu-i in faza telogena, de repaus. La majoritatea femeilor regenerarea parului este rapida (in cateva luni).

La fel, vaccinarile, dietele drastice, traume fizice (de exemplu un accident), interventiile chirurgicale pot sa reprezinte un soc pentru foliculi, care intra automat in faza telogena, de repaus. Pe masura ce corpul se reface, caderea parului se opreste, iar parul se regenereaza.

Unele medicamente pot cauza caderea parului, cum ar fi antidepresivele. De regula schimbarea tratamentului rezolva problema. Exista numeroase medicamente care, pe langa efectele benefice, au si efecte secundare ce includ caderea parului. Enumeram cateva clase de medicamente ce pot duce la caderea parului.

  • medicamente care trateaza afectiuni ale inimii: anticoagulante si antihipertensive (betablocante);
  • metrotrexat, folosit in afectiuni reumatice si unele boli de piele;
  • litiu, folosit in tulburarea bipolara;
  • antidepresive;
  • antiinflamatoare (ibuprofen);
  • anticonceptionale;

Consulta lista completa cu medicamentele ce cauzeaza caderea parului. In cazul in care ai identificat medicamentul pe care il iei si banuiesti ca este cauza caderii parului, adreseaza-te medicului care ti l-a prescris.  NU intrerupe tratamentul din proprie initiativa!

Dieta neadecvata este un factor principal care declanseaza aceasta afectiune. O dieta saraca in minerale, vitamine, proteine, acizi grasi esentiali va duce la caderea parului. Unii dermatologi considera ca dietele vegetariene din care a fost eliminate carnea nu asigura un aport suficient de proteine necesare organismului pentru o functionare normala. Femeile pot avea un deficit de fier, din cauza pierderilor de sange lunare (menstruatii). Se recomanda suplimentarea fierului pentru a preveni anemia si caderea parului. Alimentele pe care de regula le consumam sunt sarace in zinc, vitamine B6 si B12. Cand este suspectata o deficienta de nutrienti in dieta, se recomanda administrarea de suplimente alimentare.

Tratamentul pentru caderea parului

Effluvium telogen se trateaza in functie de factorul declansator. Pentru forma usoara de cadere a parului, cea care poate aparea in cazul unei interventii chirurgicale, cea mai buna atitudine este sa astepti  ca foliculii sa se recupereze pe masura ce organismul se reface.

In cazul unei forme persistente de effluvium telogen, daca factorul determinant poate fi izolat, cea mai buna metoda este indepartarea lui. De exemplu daca problema este stresul, atunci inlaturarea lui este cel mai bun tratament pe termen lung. Daca problema este dieta, o suplimentare a acesteia cu nutrientii necesari va rezolva caderea parului. De asemenea, un deficit de hormoni tiroidienti (hipotiroidie) poate fi rezolvat prin suplimentarea cu doza corecta, prescrisa de medicul endocrinolog.

Totusi, foarte des cauzele nu pot fi identificate si, in acest caz, medicul dermatolog poate prescrie un tratament cu minoxidil.

Tratamentul anti-cancer

Caderea parului in urma tratamentelor anti-cancer

caderea parului chimioterapieCaderea parului este un posibil efect secundar al chimioterapiei si al radioterapiei, atat la femei, cat si la barbati. Caderea parului poate aparea pe tot corpul, pe scalp, fata, brate, picioare, axila, zona pubiana etc. Parul poate cadea in totalitate, treptat sau pe portiuni. In unele cazuri parul doar se subtiaza, uneori fara sa fie observabil. Alopecia provocata de chimioterapie este de regula temporara. De cele mai multe ori, parul se va regenera complet la 3-6 luni de la terminarea tratamentului anti-cancer.

Radioterapia si chimioterapia inhiba imediat diviziunea celulelor. Acesta este un lucru de dorit in cazul cand se incearca stoparea evolutiei unui cancer. Din pacate sunt afectate si o parte din celulele sanatoase. Celulele foliculilor sunt printre primele vizate, ele avand o rata de inmultire foarte mare. Firul de par din folicul creste cu 0.4 mm pe zi, ceea ce necesita o diviziune rapida a celulelor. In articolul despre effluvium anagen poti gasi mai multe informatii despre acest proces.

Citostaticele inhiba imediat cresterea celulelor, inclusiv diviziunea lor in cadrul foliculilor. Rezultatul este o oprire brusca a productiei de fire de par. Nu toate substantele folosite in chimioterapie au ca efect secundar alopecia. Urmatoarele substante sunt cunoscute pentru  provocarea caderii parului:

  • altretamina
  • carboplatina
  • cisplatina
  • ciclofosfamida
  • dactinomicinacaderea parului chimioterapie copii
  • epirubicina
  • gemcitabina
  • idarubicina
  • ifosfmida
  • pacliraxel
  • vincristina
  • vinorelbina

Parul incepe sa cada la 7-10 zile de la inceperea tratamentului. Poate cadea brusc sau treptat. Vei observa smocuri de par pe perna, in peria de par, la dus. Caderea parului va fi constanta pe perioada tratamentului si cateva saptamani dupa efectuarea lui. Depinde de medicamentele care iti sunt administrate daca parul doar se subtiaza sau cade complet. Majoritatea persoanelor cu cancer considera caderea parului un simptom foarte stresant. De fiecare data cand se privesc  in oglinda si observa lipsa parului, isi amintesc diagnosticul de cancer si toata experienta dureroasa care o insoteste.

Cantitatea de par pierduta variaza de la un pacient la altul. Chiar si persoane care iau aceeasi medicatie pentru acelasi tip de cancer vor prezenta diverse manifestari ale alopeciei. Cat par cade depinde de medicament si doza. De asemenea conteaza si modalitatea de administrare a  medicamentelor, daca sunt injectate sau sub forma de pastile.

Unele centre oncologice folosesc metoda frigoterapiei pentru blocarea caderii parului. Frigoterapia consta in acoperirea scalpului cu pachete de gheata sau cu un capison cu apa rece in timpul administrarii citostaticelor. Frigul intrerupe activitatea foliculilor inainte ca medicamentele administrate sa actioneze asupra lor. Rezulta un impact redus al medicatiei asupra foliculilor, iar caderea parului va fi mai usoara. Nu se cunoaste inca daca frigoterapia nu duce si la inghetarea celulelor canceroare. Exista astfel dubii in ceea ce priveste frigoterapia si se fac cercetari pentru a vedea cat este de recomandata.

Recuperarea dupa caderea parului cauzata de chimioterapie este rapida. La terminarea unui tratament cu citostatice, se poate remarca o crestere a parului in aproximativ o luna. Foliculii nu au fost distrusi, deci ar trebui sa existe aceeasi densitate a parului. Parul se poate  reface complet dupa 6-12 luni de la tratamentul anti-cancer. Uneori insa  exista probabilitatea sa apara schimbari in aspectul firului de par, care sunt permanente. La unele persoane firul poate creste ondulat (daca a fost drept), drept (daca a fost ondulat) sau isi schimba culoarea.

Radioterapia afecteaza doar parul din zona care este iradiata. De exemplu, daca se efectueaza radioterapie pentru zona pelviana, parul din acea zona va cadea. Alopecia depinde de dozaj si de metoda de iradiere. Parul se regenereaza in aceste zone in cateva luni. Ca si la chimioterapie, textura firului se poate modifica. Daca doza de radiatii este mare, este posibil ca parul sa nu mai creasca.

Pentru multi pacienti bolnavi de cancer, caderea parului este mai mult decat o schimbare a infatisarii. Pierderea parului poate fi o experienta dureroasa, care afecteaza increderea in sine si calitatea vietii. Apelarea la un psihoterapeut sau consilier poate ajuta la gestionarea anxietatii.

caderea parului esarfaO persoana care si-a pierdut parul in urma chimioterapiei poate apela la cateva trucuri pana cand parul se va regenera. Poate apela la purtarea unor sisteme pilare (peruci, mese) sau poate purta  o  palarie sau o esarfa care sa mascheze lipsa parului.

Unii recomanda taierea parului cat mai scurt inainte de a incepe tratamentul anti-cancer, ceea ce face ca pierderea parului sa fie mai putin dramatica.

Cateva sfaturi pentru ingrijirea parului si a scalpului in timpul tratamentului anti-cancer:

  • alege un sapun pentru copii pentru spalarea parului
  • nu iti spala parul in fiecare zi si nu freca pielea
  • alege o perie de par moale si piaptana-l usor
  • foloseste creme cu protectie solara pentru scalp atunci cand iesi din casa, o palarie sau o esarfa
  • evita ondularea sau indreptarea parului folosind produse chimice
  • evita vopsirea sau nuantarea parului
  • alege o fata de perna moale si confortabila
  • discuta cu medical inainte de a folosi orice tratament pentru caderea parului
  • foloseste peruci sau mese

 caderea parului peruci

Infectii ale scalpului

Caderea parului provocata de infectii ale scalpului

Tinea capitis, foliculita si dermatita seboreica sunt infectii ale scalpului ce pot cauza caderea parului.

Tinea capitis

Tinea sau dermatofitia sunt un grup de fungi (ciuperci) care ataca pielea, parul si unghiile. Infectia se poate transmite de la om la om (antropofilic), de la animal la om (zoofilic) sau din sol la om (geofilic). Cele mai intalnite ciuperci sunt: Trichophyton rubrum, Trichophyton tonsurans, Trichophyton interdigitale, Trichophyton metagrophytes, Microsporum canis si Epidermophyton flocosum. Tinea poate afecta diverse zone ale pielii: fata, barba, unghiile, palmele sau/si scalpul.

caderea parului tinea capitisAtunci cand apare pe scalp se numeste tinea capitis sau pecingine (in termeni populari). Medical se mai numeste si  tricofitie sau microsporie, in functie de ciuperca ce a provocat infectia (specia Trichophyton sau specia Microsporum). Este o infectie fungica a scalpului, care afecteaza mai mult copiii, in general cu varste de pana la 10 ani, dar poate aparea uneori si la adulti.

Tinea capitis este o boala contagioasa.

Atunci cand se dezvolta pe scalp poate determina caderea parului in zone de chelie. De regula incepe cu mici papule eritematoase ce se formeaza in jurul firelor de par de pe scalp, pleoape sau sprancene. In cateva zile papulele, rosii initial, devin palide si se acopera cu solzi. Parul se decoloreaza, isi pierde luciul si incepe sa se rupa la cativa milimetri de la scalp.

Papulele se  extind progresiv in cateva zile pe suprafata scalpului si iau forme rotunde sau ovale. Se inflameaza, devin supuroase si se acopera cu solzi gri. Zonele sunt rosii pe margine, doar in centru au o culoare naturala a pielii, ceea ce creeaza aspectul unui inel. Senzatia de mancarime poate varia in intensitate, la fel ca inflamatia, care poate fi usoara sau severa. In zonele acestea caderea parului se manifesta foarte intens, firele se rup la cativa milimetri sau chiar la baza scalpului, dand aspectul de zone de chelie cu puncte negre pe piele.

Sursele de imbolnavire cu tinea capitis sunt pisicile, porcii sau alte animale domestice. Ciupercile se gasesc in blana acestor animale.

Principala cauza a infectarii cu tinea capitis insa este transmiterea de la o persoana la alta a diferitelor obiecte de igiena personala (pieptan, perie, prosopul de baie) sau a altor obiecte care vin in contact cu zonele afectate (palarie/sapca, perna, lenjeria de pat, jucariile etc).

Diagnosticul este pus de medicul dermatolog, in urma unei atente examinari. El poate observa microscopic firele de par, poate face o biopsie sau poate recomanda o cultura fungica ce indica exact care ciuperca este responsabila de infectie.

Tratamentul de regula este o combinatie de medicamente antimicotice administrate oral (itraconazol, terbinafrina, grizeofluvina sau fluconazol) si unguente aplicate pe zonele afectate (ciclopiroxolamina, terbinaflina etc). Ciupercile care cauzeaza tinea capitis sunt foarte rezistente, prin urmare tratamentul va fi de lunga durata, de pana la 8 saptamani. Ciuperca dispare uneori chiar si dupa cateva luni. Caderea parului se opreste odata ce ciuperca dispare, insa parul se va regenera in zonele afectate dupa vindecare completa a zonelor afectate.

Foliculita

caderea parului foliculitaFoliculita este un termen pentru inflamatia focala a foliculilor pilosi. Arata ca acneea, o zona mica, inflamata si rosie formata la baza firului de par. Poate contine puroi si da senzatii de mancarime. In primele stagii ale afectiunii, firele de par pot sa mai fie inca in centrul foliculitei, dar pe masura ce progreseaza, firele tind sa cada. Cand foliculita este severa, inflamatia este atat de intensa incat poate provoca distrugerea permanenta a folicului, lasand mici zone fara par.

Cea mai intalnita forma de foliculita este cea infectioasa, determinata de microbacterii, in special de Stafilococul Aureus. Exista insa si forme de foliculita non-infectioase, cum ar fi cele provocate de uleiuri, substante cosmetice aplicate pe pcaderea parului foliculitaiele, care infunda foliculii de par, sau prin agresarea pielii la folosirea excesiva a aparatelor de ras, epilatul. Orice tip de agresiune asupra folicului poate cauza o infectie.

Diagnosticul este pus de medicul dermatolog. In general foliculita intr-o forma usoara se vindeca de la sine in aproximativ 2 saptamani. Daca nu se vindeca, medicul poate recomanda unguente sau creme cu antibiotic sau antifungic. In formele severe ale foliculitei, se presriu pastile cu antibiotic sau antifungice.

Dermatita seboreica

Dermatita seboreica nu este o boala infectioasa, dar poate implica infectia. Este in primul rand o afectiune a pielii, ea fiind localizata la nivelul zonelor bogate in glande sebacee: pe fata, pe scalp, pe sprancene, barbie, stern, axile sau zona pubiana. Ea poate induce o cadere temporara a parului, daca dermatita este localizata la nivelul scalpului.

Dermatita seboreica este o afectiune ce se carcaterizeaza prin cruste (coji) albicioase, unsuroase sau uscate. Cojile se fixeaza pe firele de par si pot provoca mancarimi. Formele dermatitei  seboreice, in functie de gravitatea sa, pot fi: usoara, medie sau severa.

Aceasta este o stare inflamatorie a pielii a carei cauza nu este cunoscuta. Se pare ca glandele sebacee atasate foliculilor de par incep sa produca o cantitate mai mare de sebum. Perioade de fluctuatii sau schimbari hormonale, cum ar fi pubertatea, pot declansa dermatita seboreica. Alti factori de risc sunt: scaderea sistemului imunitar, tulburari neurologice, pielea grasa, stresul, oboseala, afectiuni ale pielii (psorizisul, acneea), temperaturi excesive, folosirea rara a samponului la spalarea parului. Un tip de drojdie, pityrosporum ovale, poate cauza aparitia afectiunii.caderea parului dermatita seboreica

Cu toate ca aceste inflamatii nu sunt la nivelul folicului, daca foliculii se afla in vecinatatea celulelor inflamatorii, ei pot fi afectati. Procesul de dezvoltare a firelor de par poate fi afectat, astfel incat dermatita seboreica poate determina caderea parului difuza.

Exista mai multe tratamente pentru aceasta afectiune. Cel mai simplu tratament implica folosirea unor sampoane antimatreata, care contin sulf, sulfura de seleniu, zinc pirition, acid salicilic, gudron, ketoconazol sau fluconazol.  Se recomanda folosirea alternativa a mai multor sampoane (in fiecare zi altul), fiecare avand propria sa actiune. Spalarea zilnica este obligatorie. Se aplica samponul pe par si se freaca bine pielea, pentru a indeparta cojile. Samponul se lasa in par cel putin 5 minute pentru a actiona.

Unii medici dermatologi pot prescrie antibiotice pentru a controla flora si astfel reduc inflamatia pielii. Inflamatia poate fi tratata direct cu corticosteroizi sau lotiuni care sa controleze raspunsul imunologic.

Dermatita seboreica poate fi foarte persistenta si greu de vindecat. Pentru ca este neplacuta din punct de vedere estetic, prezenta ei poate provoca un disconfort social, apare o jena de a fi in public, stari de anxietate. Lasata netratata pot aparea infectii bacteriene secundare in zonele afectate.

Alopecia areata

[et_pb_section bb_built=”1″ admin_label=”section” _builder_version=”3.0.47″][et_pb_row admin_label=”row” _builder_version=”3.0.48″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat”][et_pb_column type=”4_4″][et_pb_text _builder_version=”3.19.11″ background_size=”initial” background_position=”top_left” background_repeat=”repeat”]

Alopecia areata – ce este si cum se manifesta?

Alopecia areata, numita si pelada, este o afectiune dermatologica autoimuna, de natura inflamatorie. Este o forma de alopecie recurenta, necicatriciala. Se caracterizeaza prin caderea parului de pe scalp si/sau de pe corp, sub forma unor zone rotunde sau ovalare, foarte bine delimitate.

caderea parului alopecia areata

Procesul de crestere a firului de par are trei etape: etapa anagena (faza de crestere activa a parului); etapa catagena (este faza de tranzitie, in care foliculul se degradeaza si se miscoreaza) si etapa telogena (cea de repaus, in care firul de par ramane atasat foliculului, dar nu mai creste). Mai multe despre procesul de crestere a parului poti gasi aici. In mod normal, 90% din foliculi se afla in faza anagena si 10% in faza telogena. In cazul alopeciei areata, 70% din foliculi se afla in faza anagena si 30% in faza telogena. Exista si varianta ca 100% dintre foliculi sa intre in faza telogena.

Alopecia areata – cand apare si cum se transmite?

Alopecia areata este o boala dermatologica destul de des intalnita, cu o prevalenta de 0,2%.  Poate aparea la copii si adulti (barbati si femei), la orice varsta, insa este mai frecvent intalnita intre 15 si 29 de ani. In peste 45% din cazuri, debuteaza inainte de 20 de ani.

S-a observat ca cel mai frecvent apare in familiile in care exista un un istoric de boli legate de imunitate, cum ar fi diabetul zaharat, lupusul, eczemele, psoriazis, vitiligo, artrita reumatoida, sugerand astfel o transmitere pe cale genetica.  Aproximativ 20% din populatie are un membru al familiei cu aceasta afectiune.

Alopecia areata nu este contagioasa si nu este influentata de alimentatie.

Cauzele in alopecia areata

Cauzele exacte ale alopeciei areata nu sunt cunoscute, insa se considera ca este o boala autoimuna,  asociata cu factori ereditari. Din motive necunoscute, sistemul imunitar ataca foliculii de par, blocandu-le activitatea.  Atacul determina caderea firelor de par, dar nu distruge permenent foliculii. Este posibil ca acestia sa se refaca in timp si sa produca noi fire de par.

O alta cauza posibil responsabila de declansarea alopeciei areata este stresul. S-a observat ca unele persoane care au trecut printr-un eveniment stresant major au dezvoltat dupa o perioada de timp un episod de caderea parului de tipul alopeciei areata. Din pacate, nu exista cercetari concludente care sa ateste legatura directa dintre factorii de stres si aceasta afectiune.

Care sunt simptomele in alopecia areata?

Adesea afectiunea nu este insotita de niciun simptom, de aceea poate fi descoperita intamplator, la coafor sau la frizer. Unele persoane experimenteaza senzatii de arsura sau mancarime in zonele afectate. Boala apare in general la nivelul scalpului, dar pot fi afectate  si alte zone cu par (gene, sprancene, barba, axile, zona inghinala).

alopecia areata zone de chelieSe caracterizeaza prin caderea parului in placi rotunde, bine delimitate, cu extindere radiara a acestora, uneori in forma circulara. Placile sunt netede, lucioase, elastice si pot avea o culoare diferita de restul pielii. Se intind pe o suprafata de cativa centimetri sau chiar mai mici. Zonele sunt inconjurate de fire rupte la 1 cm, numite peri „in semn de exclamatie”. Atunci cand boala evolueaza, apar asa-numitii peri „cadaverizati”.

In  90% din cazuri, pe zonele afectate se pot observa puncte galbene care reprezinta keratinocitele degenerate foliculare si, de asemenea, exista sebum in foliculii de par. Punctele galbene sunt un indiciu clar al alopeciei areata, acestea fiind un simptom specific afectiunii, si pot coduce la o diagnosticare corecta.  Se mai pot observa si puncte negre, fire de par rupte sau crescute in piele.

De regula boala debuteaza cu una sau cateva mici placi lipsite de par, pe scalp. Placile pot ramane izolate, bine delimitate,  sau pot avansa pana cand intregul par de pe scalp cade, numita alopecia totalis (chelie). Foarte rar evolueaza pana la pierderea parului de pe intreaga suprafata a pielii corpului, ceea ce se numeste alopecia universalis. Majoritatea cazurilor de alopecie areata, insa, nu ajung la stadiul de alopecie totalis sau universalis.

Alopecia areata nu cauzeaza caderea parului definitiva. Foliculul de par nu este distrus, astfel parul se poate regenera. In cazul multor oameni cu aceasta alopecie parul se regenereaza complet. Totusi, odata ce boala evolueaza catre alopecia totalis sau universalis, sansele intr-o regenerare completa se reduc. Se intampla des ca persoanele care au avut o data alopecia areata sa o repete de-a lungul vietii.

Data fiind legatura alopecieie areata cu sistemul imunitar, ea se poate asocia cu afectiuni autoimune sau dereglari imunologice: vitiligo, diabet, boli tiroidiene autoimune, traume psihice, rinita alergica, astm, dermatita atopica, anemie, boala Addison etc.

Pana la 50% dintre persoanele afectate pot prezenta modificari la nivelul unghiilor: fragilitate, gaurire, incretire longitudinala.

Cum se pune diagnosticul de alopecia areata?

Pentru stabilirea diagnosticului este necesara o consultatie la un medic dermatolog, chiar daca in majoritatea cazurilor parul se poate regenera spontan. In aceste situatii, parul va creste la inceput alb sau grizonat, iar dupa un timp va reveni la culoarea initiala.

Medicul dermatolog va analiza simptomele pentru a stabili daca este vorba de alopecie areata. Diagnosticul poate fi pus pe baza unei atente examinari a zonelor afectate si a unei evaluari microscopice  a catorva fire de par. Pentru a exclude o infectie a pielii, cum ar fi tinea capitis, medicul poate efectua o biopsie a pielii scalpului. Aceasta procedura presupune prelevarea unei portiuni mici din pielea afectata.

In cazul in care o boala autoimuna este suspectata, medicul poate efectua anumite analize de sange, in functie de afectiunea vizata. Majoritatea analizelor vor depista prezenta unor anticorpi. Daca acesti anticorpi sunt prezenti in sange, de regula inseamna ca exista o afectiune autoimuna.

Alte analize de sange care pot fi concludente pentru stabilirea diagnosticului sunt: proteina C-reactiva, fierul, hormonii tiroidieni, testosteronul  liber si testosteronul  total, anticorpii antinucleari,  hormonul foliculostimulant si cel luteinizant.

Tratamentul pentru caderea parului in alopecia areata

Nu se cunosc metode de vindecare a alopeciei areata, insa anumite tratamente oferite de medicii dermatologi pot ajuta ca parul sa se regenereze mai repede si pot preveni, uneori, caderea parului pe viitor. Tratamentele par sa fie mai eficiente in cazurile de alopecie de gravitate medie, cu placi mici, fara par.

Tratamente  care pot ajuta la grabirea procesului de crestere a parului:

  • infiltratii/injectii cu corticosteroizi – aceste proceduri au efecte in aproximativ 4 saptamani si provoaca o regenerarea a parului pentru o perioada de 9 luni.
  • corticoterapie – aplicatii locale, pe zonele afectate, a unor unguente sau creme cu corticosteroizi (de ex. propionat de clobetazol ). Este o metoda eficienta cel mult pe perioada tratamentului.
  • corticoterapie – administrare pastile cu corticosteroizi – are efect doar pe perioada tratamentului.
  • imunoterapie topica – aplicatii locale cu substante ce provoaca reactii alergice (cu difenil ciclopropena – DPCP şi eterul dibutil al acidului scuari – SADBE). Efectele acestei metode de tratament sunt vizibile intre  3 si 6 luni.
  • tratament medicamentos cu monoxidil
  • aplicari pe piele cu ditranol
  • tratament cu plasma imbogatita in pachete, PRP
  • suplimentare cu zinc – tratamentul da rezultate in cateva luni dupa un consul zilnic de suplimente cu zinc.

Pe piață se gasesc destul de multe produse care promit să încetineasca alopecia. Exista ceaiuri, uleiuri, șampoane, creme, măști de păr, pastile și extracte de plante care ajută la tratarea alopeciei.

Unele persoane afectate de alopecia areata folosesc terapii alternative, insa majoritatea acestor terapii nu au fost testate oficial, deci eficacitatea lor nu este dovedita stiintific.

Terapii alternative:

  • fototerapie PUVA – iradiere cu ultraviolete (raze UVA si UVB) poate fi folosita, dar necesita un timp mare de alocare, iar efectele maxime se pot vedea in timp (aproximativ 1 an)
  • stimulare electromagnetica
  • crioterapia cu azot lichid
  • terapie laser
  • mezoterapie
  • dieta fara gluten
  • acupunctura
  • aromaterpia
  • homeopatia

Eficienta unui tratament va varia de la o persoana la alta. Unii oameni nu vor avea nevoie de tratament, intrucat parul va creste de la sine. In alte cazuri nu se intrevede nicio ameliorare, desi au fost incercate diverse tratamente. Este necesar sa retinem ca recresterea parului poate fi doar temporara. Este posibil ca parul sa creasca si sa cada din nou.

O persoana care sufera de alopecie areata poate apela la cateva trucuri, daca pierderea parului este deranjanta din punct de vedere estetic.  Exista diverse sisteme pilare care pot ajuta: peruci, mese, gene sau/si sprancene false. Se poate purta  o  palarie, o esarfa, sau se poate aplica pe scalp o pudra de culoarea parului, care sa faca zona lipsita de par mai putin vizibila. Pe sprancenele afectate de alopecia areata se poate aplica un creion dermatograf.

Cum evolueaza caderea parului in alopecia areata?

Caderea parului in alopecia areata are o evolutie imprevizibila, parul poate creste din nou sau cadea in orice moment. Gradul de pierdere a parului si capacitatea de regenerare variaza de la o persoana la alta. In majoritatea cazurilor, aproximativ 80%, s-a constatat ca parul creste la loc dupa o perioada de 6 luni – 1 an. Cu toate acestea, persoanele respective  vor mai experimenta de-a lungul vietii si alte episoade de alopecie areata sau chiar pierderea completa a parului. S-a observat ca evolutia afectiunii poate fi legata de modul in care debuteaza. Cu cat forma de alpecie areata este mai usoara, cu atat regenerarea va fi mai rapida, iar eventualitatea unui nou episod scade. Daca afectiunea debuteaza sever, regenerarea parului va fi mai greoaie sau chiar imposibila.

Impactul psihic si emotional 

Caderea parului in alopecia areata poate avea un impact emotional deosebit, mai ales atunci cand se pierde tot parul de pe scalp. Oamenii cu aceasta afectiune se pot simti izolati sau pot suferi de depresie. Apelarea la un psihoterapeut poate ajuta in  gestionarea si reducerea stresului, a anxietatii provocate de pierderea parului.

[/et_pb_text][/et_pb_column][/et_pb_row][/et_pb_section]

Tricotilomania

Tricotilomania – ce este si cum se manifesta?

Tricotilomania este o boala ce consta in impulsul irezistibil al unei persoane de a-si smulge parul de pe anumite zone ale corpului. Actiunea repetata de smulgere duce la caderea parului de pe zonele respective. Afectiunea este clasificata printre tulburarile obsesiv-compulsive si afecteaza intre 1% si 3% din populatie. Apare in general la copii si adolescenti, perioada de debut cea mai des intalnita fiind in jurul varstei de 10-13 ani. Se poate manifesta si la adulti, dar intr-o masura mai mica. Femeile sunt mai predispuse sa dezvolte aceasta tulburare decat barbatii.  Cercetarile au demostrat ca ele isi smulg o cantitate de par mai mare decat barbatii.caderea parului tricotilomania

Cauzele aparitiei tricotiloamniei nu sunt cunoscute, dar exista o mare varietate defactori neurobilogici si genetici. La copii, cel mai frecvent intalnit factor este stresul (abuzuri, schimbarea scolii, conflicte familiale, decesul unui parinte sau schimbarile hormonale). Exista teorii psihanalitice care considera ca tricotilomania este o reactie la pierderea sau separarea de persoane dragi.

Simptomele pe baza carora se stabileste diagnosticul de tricotilomanie sunt:

  • smulgerea repetata a parului din cap, ceea ce cauzeaza o importanta pierdere a parului
  • cresterea tensiunii/anxietatii inainte de a smulge propriul par sau atunci cand incearca sa reziste impulsului
  • aparitia unei senzatii de placere sau usurare resimtita atunci cand isi smulge parul din cap
  • apar efecte neplacute la nivelul pielii, de mancarime, furnicaturi, deterioarare a tesuturilor, infectii, rani si caderea parului
  • posibil ca unele persoane sa inghita smocurile de par smulse si acest lucru sa cauzeze probleme gastrointestinale; manactul parului se numeste medical tricofagia

Poate tricotilomania cauza caderea parului?

Smulgerea parului repetata duce la deteriorarea temporara sau permanenta a foliculilor. Daca o cantitate de par considerabila este smulsa, foliculii distrusi pot afecta ciclul de crestere a parului. De cele mai multe ori, parul nu creste la fel ca inainte, ci isi schimba structura si culoarea. Pe locurile afectate, va creste mai subtire si isi poate pierde pigmentul, creste de culoare gri sau alba. De asemenea, pot exista zone de chelie sau sau caderea parului poate fi difuza.  Caderea pemanenta a parului este putin probabila in cazul tricotilomaniei. Cel mai probabil vor fi afectate cateva zone de pe scalp.caderea parului tricotilomania

Locurile de pe care este smuls parul pot fi oricare zone cu pilozitate (axile, zona pubiana, sprancene, pleoape, brate, picioare), insa in general este preferat scapul. Smulgerea parului poate surveni de mai multe ori in cursul aceleiasi zile si poate dura cateva ore. Impulsul de a smulge propriul par poate aparea intr-o situatie stresanta, dar si intr-o situatie de relaxare. De regula comportamentul este ascuns si negat. Persoanele afectate nu isi smulg parul in public, decat cel mult fata de persoane din familie, pe care le considera apropiate.

Tulburarea cauzeaza o suferinta emotionala semnificativa, poate altera functionarea in domenii importante ale vietii persoanei (viata sociala, profesionala si viata personala). Poate induce sentimente de vina si de rusine, tendinte de a evita situatii sociale si relatii cu alte persoane. Daca avanseaza, disconfortul psihic se poate transforma in tulburari psihice, cum ar fi depresia sau anxietatea.

Fiind o tulburare de comportament, tratamentul tricotilomaniei trebuie sa vizeze doua directii:

  • psihoterapia – terapie individuala, familiala, educationala, hipnoza, terapie cognitiv-comportamentala sau psihanaliza
  • tratamentul medicamentos – antidepresive, benzodiazepine, litiul, antagonisti opioidici sau buspirona

Tricotilomania este greu de vindecat complet. Episoadele de smulgere pot reveni, de aceea este necesara urmarea unei terapii de lunga durata.

Regenerarea dupa caderea parului provocata de tricotilomanie difera de la o persoana la alta. Nu se poate prezice modul in care va parul se va regenera dupa incetarea impulsului de a-l smulge. In unele cazuri refacerea foliculilor poate fi completa, in alte cazuri, distrugerea este ireversibila, iar parul care creste este diferit (mai subtire sau depigmentat).

Medicamentele si caderea parului

Caderea parului poate fi provocata de unele medicamente?

Medicamentele sunt create ca sa trateze diferite boli, dar uneori efectele benefice sunt insotite si de efecte secundare neplacute, printre care modificari in procesul cresterii parului. Foarte multe medicamente existente in farmacii pot provoca o crestere excesiva a parului, ii pot schimba culoarea, textura sau pot determina caderea parului. Aceste efecte secundare sunt specificate in prospectele medicamentelor, insa nu se manifesta la toti pacientii la fel. Reactiile la un medicament difera de la o persoana la alta. Unele persoane vor avea efecte secundare, altele nu.

caderea parului efecte secundare medicamente

Partea neplacuta atunci cand medicii prescriu un tratament este ca nu informeaza pacientul asupra riscului de cadere a parului. Unii dintre medici nici nu cunosc toate efectele secundare ale medicamentelor  pe care le prescriu. Majoritatea persoanelor care vor incepe sa piarda parul dupa inceperea unui tratament nu vor sti care este cauza. Multi vor urma diverse tratamente fara sa cunoasca reala cauza, altii vor cauta sa se informeze asupra factorilor ce determina caderea parului. De aceea am considerat ca un articol care sa contina o lista cat mai completa cu medicamentele ce pot induce caderea parului este absolut necesara pentru informarea corecta a celor ce se confrunta cu aceasta problema.

Vestea buna este ca in majoritatea cazurilor caderea parului provocata de un medicament este reversibila odata ce tratamentul  a fost terminat, este oprit sau inlocuit. Nu recomandam incetarea unui tratament din proprie initiativa, chiar daca e insotit de caderea parului, ci numai dupa ce a fost consultat medicul care l-a prescris.

Cum cauzeaza medicamentele caderea parului?

Unele medicamente provoaca alopecie deorece intervin in ciclul normal de crestere a parului. Procesul de cresterea a parului are 3 faze:

  • faza anagena, dureaza intre 2 si 6 ani si este perioada de crestere activa a parului
  • faza catagena, dureaza 2-3 saptamani si este perioada de tranzitie, in care foliculul se degradeaza si se miscoreaza
  • faza telogena, dureaza 2-3 luni, este etapa de repaus, in care firul de par ramane atasat foliculului, dar nu mai creste

Acelasi folicul, odata ce iese din faza telogena, intra in faza anagena si incepe un nou ciclu, dand nastere altui fir de par. Acest proces este continuu daca nu intervine un factor care sa il perturbe. Mai multe despre ciclul de crestere a parului poti afla in acest articol.

Medicamentele pot cauza trei tipuri de pierdere a parului:

  • effluvium telogen – este cea mai cunoscuta forma de alopecie indusa de medicamente. De regula apare la 2-4 luni de la efectuarea tratamentului. Aceasta afectiune determina intrarea foliculilor in faza telogena si cad prea devereme. Persoanele cu alopecie de tipul effluvium telogen pierd pe zi aproximativ 100-150 de fire pe zi.
  • effluviun anagen – este tipul de cadere a parului care apare in timpul fazei anagene, atunci cand parul creste activ. Medicamentul intrerupe ciclul normal de crestere, blocand activitatea folicului. Caderea parului apare de regula in cateva zile sau saptamani de la inceperea tratamentului cu medicamentul respectiv. Este intalnit in cazul pacientilor bolnavi de cancer care fac chimioterapie. In general forma de alopecie este severa, determinand caderea parului masiva sau totala de pe scalp, sprancene, gene sau alte zone ale corpului.
  • alopecia androgenetica – este tipul de cadere a parului cauzata de dezechilibrul intre anumiti hormoni sexuali androgeni, estrogen, estradiol, progesteron. Afectiunea apare la persoanele care iau contraceptive, terapie de substitutie hormonala si steroizi anabolici.

Gradul de cadere a parului provocata de medicamente va depinde de urmatorii factori:

  • doza de medicament luata
  • numarul de medicamente prescrise
  • modul in care organismul reactioneaza (oamenii au sensibilitati diferite fata de substante)
  • stadiul actual al foliculilor pilosi

Ce clase de medicamente si ce substante pot determina caderea parului?

Enumeram clasele de medicamente si substantele care au in prospect, printre efectele adverse, caderea parului. Lista nu include denumirea medicamentului, ci doar substanta. Daca urmezi un tratament cu un medicament si ai observat ca iti cade parul dupa inceperea lui sau la cateva zile/saptamani, verifica in prospect ce substanta contine medicamentul si vezi  daca o regasesti in lista de mai jos. Nu intrerupe tratamentul din proprie initiativa! Daca l-ai gasit in lista, mergi la medic si stabiliti impreuna daca tratamentul va fi continuat, inlocuit sau oprit.

Antibiotice

Antifungice

Antiinflamatoare (inclusiv nesteroidiene) si medicamente pentru artrita

  • naproxen
  • iubuprofen
  • fenoprofen
  • oxaprozin
  • loxoprofen
  • diclofenac
  • dexibrufen
  • indometacin
  • sulindac
  • metrotrexat

Medicamente psihiatrice: antidepresive (ISRS, SNRI si antidepresive triciclice), antipsihotice, anxiolitice

  • fluoxetina
  • sertralina
  • paroxetina
  • escitalopram
  • imipramina
  • doxepina
  • trimipramina
  • nortriptilina
  • amitriptilina
  • desipramina
  • amoxapina
  • mizatrapina
  • venlafaxina
  • trazodona
  • haloperidol
  • olanzapina
  • ziprasidona
  • clozapina

Anticoagulante

  • warfarina
  • heparin

Medicamente anticolesterol

  • clofibrat
  • gemfibrozil
  • atorvastatin

Antiepileptice (anticonvulsivante)

  • clonazepam
  • carbamazepina
  • trimetadiona
  • fenitoina

Betablocante (folosite in tratamentul hipertensiunii si a altor afectiuni ale inimii)

  • atenolol
  • metoprolol
  • nadolol
  • propranolol
  • timolol

Contraceptive si alte medicamente care contin hormoni (estrogen si progesteron pentru femei, androgeni sau testosteron pentru barbati)

Hormoni tiroidieni de substitutie (tratament recomandat in hipotiroidie) – principalul medicament comercilizat in Romania este Euthyrox care contine substanta levotiroxina

Medicamente impotriva aciditatii gastrice (folosite in gastrite, ulcer)

  • cimetidina
  • ranitidina
  • famotidina

Medicamente pentru tratarea acneei (vitamina A)

Steroizi anabolici

  • testosteron
  • DHEA

Opioide

  • morfina
  • vicodina
  • percocet
  • codeina
  • metadona

Substante ilegale

  • marijuana
  • cocaina
  • metamfetamina
  • MDMA
  • heroina

Medicamente administrate in tratamentul pentru boala Parkinson

Medicamente folosite pentru pierderea in greutate (amfetamine)

Interferon

Chimioterapia

  • adriamicincaderea parului chimioterapie
  • ciclofofamid
  • cactinomicin
  • docetaxel
  • doxorubicin
  • ifosfamid
  • irinotecan
  • MTX
  • metotrexat
  • paclitaxel
  • topotecan
  • vinorelbin

Important! In cazul in care ai identificat substanta pe care o contine medicamentul pe care il iei si banuiesti ca este cauza caderii parului, adreseaza-te medicului care ti l-a prescris.  NU intrerupe tratamentul din proprie initiativa! Medicul va analiza situatia, incercand sa determina care este cauza reala a pierderii  parului. Daca, in urma examinarii si a analizelor efectuate, medicul ajunge la concluzia ca tratamentul prescris a cauzat caderea parului, va lua masurile pe care le considera necesare: micsoreaza doza, schimba tratamentul, il intrerupe sau orice alta decizie potrivita situatiei tale.

Este de retinut faptul ca parul nu se va regenera imediat dupa stoparea tratamentului. Uneori  caderea parului poate sa mai urmeze o perioada de cateva saptamani sau luni de la eliminarea medicamentului din corp. Reluarea ciclului normal de crestere a parului are loc pe o perioada de timp de cateva luni, chiar un an.

Alopecia androgenetica

Caderea parului in alopecia androgenetica

Cea mai intalnita forma de cadere progresiva a parului este alopecia androgenetica sau chelirea. Reprezinta 95% din totalul cazurilor de alopecii. Caderea parului cauzata de alopecia androgenetica afecteaza aproximativ 50% din barbatii cu varsta de peste 50 de ani, aproximativ 13% din femeile aflate inainte de menopauza si circa 37% din femeile aflate la menopauza.

La barbati si femei caderea parului se manifesta diferit. La barbati, caderea parului debuteaza la nivelul regiunii fronto-temporale (parul ramane pe frunte dispus in forma literei M) sau la nivelul vertexului (din crestetul capului) si poate ajunge la chelie. La femei se manifesta printr-o rarire generala pe inteaga suprafata a scalpului, cu pierdere extinsa in partea de sus a capului (crestetul capului). Zona frontala de regula nu este afectata, la femei.

Cresterea firului de par incepe sub piele, in foliculi. Fiecare fir de par creste in mod normal, pe o perioada de 2 pana la 6 ani (faza anagena), ajungand asttfel intr-o faza de repaus de mai multe luni (faza catagena), iar apoi cade (faza telogena). Ciclul se reia cand foliculul incepe sa creasca un nou fir de par. In alopecia androgenetica cele trei faze ale cresterii firului de par se deregleaza, din cauza nivelului crescut de androgeni din foliculii de par. Acesta duce la un ciclu mai scurt de crestere a parului, astfel incat firele de par care cresc ulterior devin treptat din ce in ce mai mici in diametru, mai scurte in lungime si mai deschalopecia micsorarea firelorise la culoare. In plus, exista o intarziere in cresterea parului pentru a inlocui firele vechi. In final, foliculii, prin miscorare, se reduc complet si nu mai produc fire de par. Astfel, ciclul de crestere a parului se deregleaza, faza anagena se scurteaza, iar cea telogena creste.

Spre deosebire de alte zone ale corpului, firele de par de pe scalp cresc in smocuri de 3-4 fire. In alopecia androgenetica, smocurile isi pierd treptat firele de par. Pe masura ce firele se pierd, scalpul incepe sa se vada printre firele ramase.

Alopecia androgenetica la barbati

Cauze pentru caderea parului in alopecia androgenetica la barbati

O varietate de factori genetici, hormonali si de mediu joaca un rol important in aparitia alopeciei androgenetice.

Cercetatorii au stabilit ca aceasta forma de cadere a parului este strans legata de activitatea hormonilor masculini – androgenii. Principalul hormon androgen este testosteronul. Androgenii, in special testosteronul, sunt importanti in dezvoltarea caracterelor specifice masculine inainte de nastere si in timpul pubertatii (cresterea muschilor, a oaselor, cresterea parului de pe corp si de pe fata). Prezent in foliculii de par, testosteronul este supus actiunii  unei enzime denumite medical 5-alfa reductaza de tip II care il preschimba intr-un hormon si mai puternic, numit dihidrotestosetron (DHT).  In timp, dihidrotestosetronul incepe sa blocheze functia foliculilor de dezvoltarea a firelor de par. Astfel, perioada de crestere a firului de par (faza anagena), se scurteaza,de la o durata normala de 2-6 ani, la cateva saptamani sau luni.

Caderea parului la barbati este o afectiune mostenita, cauzata de o sensibilitate genetica la efectele dihidrotestosetronului (DHT) in anumite zone ale scalpului. Genele de susceptibilitate sunt mostenite de la mama si de la tata. Desi cercetatorii suspecteaza ca mai multe gene ar fi implicate in aparitia alopeciei androgenetice, a fost confirmata stiintific doar gena AR (Androgen Receptor). Aceasta este responsabila de producerea unor proteine numite receptori androgeni, care permit corpului sa raspunda la actiunea hormonului dihidrotestosetron si a altor androgeni. Studiile arata ca variatiile acestei genei duc la cresterea activitatii receptorilor androgeni din foliculi. Modul in care aceste modificari genetice cresc riscul de pierdere a parului la barbati si femei ramane insa neclar.

Cum se manifesta caderea parului in alopecia androgenetica la barbati?

 alopecia androgenetica la barbati

Calvitia afecteaza, in cazul barbatilor, anumite zone ale scalpului, dupa un anumit tipar. Caderea parului debuteaza la nivelul alopecia androgenetica frunte barbati regiunii fronto-temporale sau la nivelul vertexului (din crestetul capului). Fruntea este cheala, iar linia parului de deasupra fruntii ia forma literei M. Crestetul capului este chel sau in curs de chelire. Firele de par isi modifica forma treptat. De la firele de par mature, groase, pigmentate, se trece la fire subtiri, mai scurte (de pana la 10 ori) si neterminate.  Modificarea firelor de par are loc progresiv, pana la disparitia lor competa si instalarea cheliei pe anumite zone sau totala.

Alopecia androgenetica ii afecteaza pe barbati mai devreme si mai des decat pe femei. Varsta la care incepe chelirea este determinata genetic. Barbatii pot observa caderea parului sau retragerea liniei de par de pe frunte imediat dupa instalarea pubertatii, incepand cu perioada adolescentei. Aproximativ 15% din barbati incep sa cheleasca inainte de 30 de ani. In jur de 50% din barbatii vor dezvolta acest tip de alopecie pana la varsta de 50 de ani si, posibil, 80% pana la varsta de 70 de ani.

Severitatea afectiunii a fost clasificata in mai multe moduri de-a lungul timpului. Scara Norwood Hamilton a fost creata de dr. James Hamilton (in 1950) si revizuita mai tarziu de dr Norwood (in 1970). Ea imparte evolutia alopeciei androgenetice in 7 etape:

alopecia scara Norwood Hamilton la barbati

Diagnosticul de alopecie androgenetica se pune in urma unei consultatii la medicul dermatolog. Acesta evalueaza istoricului familial si aspectul scalpului. Poate efectua chiar si o biopsie. Pielea de pe scalp arata normal la examinare.

La barbati, alopecia androgenetica se asociaza cu risc crescut de infarct miocardic, hipertensiune, cresterea hipertrofiei benigne de prostata, diabet, obezitate etc.

Tratamentul pentru caderea parului in alopecia androgenetica la barbati

In prezent nu exista un tratament care sa vindece alopecia androgenetica, insa au fost aprobate doua tratamente medicamentoase,  in scopul prevenirii si a refacerii parului:

  • minoxidil, in forma de solutie in concentratie de 2% sau 5%, care se aplica de doua ori pe zi pe zonele afectate. Rezultatele apar dupa 4-6 luni de la utilizare, dar doar dupa 1 an de zile se pot observa efectele reale ale tratamentului. Se mai foloseste si in asociere cu tretinoin.
  • finasterid, pastile, se administreaza 1 mg pe zi , iar rezultatele apar dupa 4-6 luni. Doar dupa 2 ani tratamentul  atinge rezultate maxime.
  • combinarea celor doua medicamente, minoxidil si finasterid, este cea mai buna optiune pentru tratarea alopeciei androgenetice.

Persoanele care raspund cel mai bine la tratament sunt cele care au un debut recent al alopeciei si zone mici de pierdere a parului.

O serie de tratamente chirurgicale, cu efect imediat, pot fi aplicate:

  • transplant de par
  • implant de par artificial
  • reductia de scalp

Alopecia androgenetica la femei

Cauze pentru caderea parului in alopecia androgenetica la femei

In cazul femeilor, aceasta conditie se dezvolta diferit fata de caderea parului la barbati. La femei, alopecia androgenetica se manifesta mai tarziu decat la barbati, ea aparand in majoritatea cazurilor in la varsta de 50-60 de ani. Ocazional, se poate instala mai devreme, pe la 30-40 de ani.

alopecia androgenetica la femei

Cauzele exacte ale aparitiei acestui tip de alopecie nu sunt cunoscute, dar se stie faptul ca exista o importanta predispozitie genetica. Modul in care aceasta afectiune se transmite ereditar este poligenic, adica mai multe gene sunt implicate in caderea parului la femei, iar genele pot fi preluate de la unul din parinti sau de la ambii.

In prezent cercetarile stiintifice nu au stabilit daca hormonii androgeni joaca vreun rol in aparitia acestui tip de alopecie, intrucat majoritatea femeilor testate aveau niveluri normale de hormoni androgeni in sange. De asemenea, rolul estrogenului este neclar. Alopecia androgenetica este mai frecventa dupa instalarea menopauzei, sugerand ca estrogenul poate stimula cresterea parului. Insa experimentele de laborator au aratat totodata ca estrogenul poate sa si suprime cresterea parului.

Cu toate acestea, se crede ca exista o legatura intre caderea parului si activitatea hormonilor sexuali.  La unele femei, alopecia androgenetica poate fi asociata cu un exces de hormoni masculini, ca in sindromul ovarelor polichistice (PCOS). Acneea, hirsutismul (cresterea excesiva a parului de pe fata), dereglarile menstruale (amenoreea sau oligomenoreea) si infertilitatea sunt simptome ale sindromului ovarelor polichistice, care pot aparea odata cu caderea parului.

Cum se manifesta caderea parului in alopecia androgenetica la femei?

Alopecia androgenetica poate afecta femei de orice varsta, dar este mult mai des intalnita dupa intrarea in menopauza. Apare la aproximativ  13% din femeile aflate inainte de menopauza si  la aproximativ 37% din femeile aflate la menopauza.

alopecia cantitate normala par pierdutSpre deosebire de barbati, unde chelirea apare in zona fruntii si in crestetul capului, la femei se manifesta printr-o rarire generala pe intreaga suprafata a scalpului, cu pierdere extinsa in partea de sus a capului (crestet). Zona frontala de regula nu este afectata, femeile mentinandu-si o linie a parului normala pe frunte. Firele de par isi modifica forma treptat. De la firele de par mature, groase, pigmentate, se trece la fire subtiri, mai scurte si neterminate.

Procesul de pierdere a parului nu este constant. Se poate intampla ca parul sa intre intr-o faza de cadere accelerata, care sa dureze 3 pana la 6 luni, urmata de o perioada de stabilitate, care sa dureze 6 pana la 18 luni. Lasata netratata, afectiunea tinde sa progreseze in urmatoarele decenii, insa este putin probabil ca la femei evolutia bolii sa duca la chelire totala (calvitie), ca in cazul barbatilor.

Severitatea afectiunii a fost clasificata in mai multe moduri. Scara Ludwig prezinta etapele evolutiei  pentru alopecia androgenetica la femei: alopecia scara Ludwig femei

Ca si in cazul barbatilor, diagnosticul este pus de catre medicul dermatolog, in urma unei evaluari a istoricului familial si a aspectului scalpului. La femei, caderea parului in alopecia androgenetica se poate confunda cu caderea parului cauzata de alti factori, precum: alopecia areata, effluvium telogen, probleme ale tiroidei, anemie (fier insuficient) etc. Din acest motiv,  este absolut necesara consultarea unui  medic dermatolog, pentru a diferentia alopecia androgenetica de alte afectiuni.

Tratamentul pentru caderea parului in alopecia androgenetica la femei

Ca si in cazul alopeciei andorgenetice la barbati, nu exista un tratament care sa vindece alopecia androgenetica nici la femei. Singurul tratament aprobat si care si-a dovedit eficacitatea este minoxidil,  sub forma de solutie in concentratie de 2% sau 5%. Acesta se aplica de doua ori pe zi pe zonele afectate. Rezultatele apar  dupa 4-6 luni de la utilizare, dar doar dupa 1 an de zile se pot observa efectele reale ale tratamentului.

La  femei, tratamentul cu finasterid, folosit pentru caderea parului la barbati, este ineficient.

La femeile in cazul carora alopecia androgenetica este asociata cu un exces de hormoni masculini se pot  administra contraceptive (ciproteron acetat, spironolactona, flutamid,drospirenon). Acestea au rolul de a reduce cantitatea de hormoni androgeni, reducand astfel si caderea parului.

Ca si la barbati, desi mai rar intalnit, se poate apela la tratamente chirurgicale: transplant de par, implant de par.

Atat la barbati, cat si la femei, diverse terapii alternative sau suplimente nutritive pot fi incercate. Desi eficacitatea lor nu s-a demonstrat din punct de vedere stiintific, ele pot da rezultate in unele cazuri.

Terapii alternative folosite:

  • crioterapie cu azot lichid
  • fototerapie (PUVA – iradiere cu ultraviolete)
  • stimulare electromagnetica
  • terapie laser
  • mezoterapie
  • capsule cu aminexil
  • remedii cu corticosteroizi
  • acupunctura

Suplimente nutritive care pot fi luate pentru preventia caderii parului si a regenerarii:  produse cu zinc, biotina, niacina, cisteina, acizi grasi esentiali, ceai verde, palmierul pitic (Serenoa Repens), ginseng, extract din alge, aloe vera, cafeina, melatonina, hibiscus, ulei de mei, piper negru; mastile de par pe baza de ulei de ricin s-au dovedit a fi efeciente in regenerarea parului.

Evolutia alopeciei androgenetice este progresiva si imprevizibila. Unele persoane progreseaza pana la chelirea completa a scalpului, altele isi mai pot recupera foliculii pilosi. Femeile de regula nu chelesc complet, doar prezinta o rarire a coroanei scalpului. Pentru a incetini evolutia  este necesar a urma un tratament din cele mentionate, prescris de medicul dermatolog.

Efectele psiho-emotionale ale alopeciei androgenetice la barbati si femei

Pentru ambele categorii, barbati si femei, caderea parului  poate avea un impact psihologic negativ. Studiile au aratat ca pierderea parului poate fi asociata cu stima de sine scazuta, instalarea depresiei, introversia și sentimentul devenirii neatractiv pentru ceilalti oameni. Acest lucru este intarit de atitudinea societatii contemporane, care pune mare valoare pe aspectul tineresc si pe atractivitate. Apelarea la un psihoterapeut poate ajuta in  gestionarea si reducerea stresului, a anxietatii provocate de pierderea parului. O persoana care sufera de alopecie androgenetica poate apela la cateva trucuri, daca pierderea parului este deranjanta din punct de vedere estetic.  Poate apela la purtarea unor sisteme pilare (peruci, mese) sau poate purta  o  palarie sau o esarfa care sa mascheze lipsa parului.