Alopecia areata – ce este si cum se manifesta?
Alopecia areata, numita si pelada, este o afectiune dermatologica autoimuna, de natura inflamatorie. Este o forma de alopecie recurenta, necicatriciala. Se caracterizeaza prin caderea parului de pe scalp si/sau de pe corp, sub forma unor zone rotunde sau ovalare, foarte bine delimitate.
Procesul de crestere a firului de par are trei etape: etapa anagena (faza de crestere activa a parului); etapa catagena (este faza de tranzitie, in care foliculul se degradeaza si se miscoreaza) si etapa telogena (cea de repaus, in care firul de par ramane atasat foliculului, dar nu mai creste). Mai multe despre procesul de crestere a parului poti gasi aici. In mod normal, 90% din foliculi se afla in faza anagena si 10% in faza telogena. In cazul alopeciei areata, 70% din foliculi se afla in faza anagena si 30% in faza telogena. Exista si varianta ca 100% dintre foliculi sa intre in faza telogena.
Alopecia areata – cand apare si cum se transmite?
Alopecia areata este o boala dermatologica destul de des intalnita, cu o prevalenta de 0,2%. Poate aparea la copii si adulti (barbati si femei), la orice varsta, insa este mai frecvent intalnita intre 15 si 29 de ani. In peste 45% din cazuri, debuteaza inainte de 20 de ani.
S-a observat ca cel mai frecvent apare in familiile in care exista un un istoric de boli legate de imunitate, cum ar fi diabetul zaharat, lupusul, eczemele, psoriazis, vitiligo, artrita reumatoida, sugerand astfel o transmitere pe cale genetica. Aproximativ 20% din populatie are un membru al familiei cu aceasta afectiune.
Alopecia areata nu este contagioasa si nu este influentata de alimentatie.
Cauzele in alopecia areata
Cauzele exacte ale alopeciei areata nu sunt cunoscute, insa se considera ca este o boala autoimuna, asociata cu factori ereditari. Din motive necunoscute, sistemul imunitar ataca foliculii de par, blocandu-le activitatea. Atacul determina caderea firelor de par, dar nu distruge permenent foliculii. Este posibil ca acestia sa se refaca in timp si sa produca noi fire de par.
O alta cauza posibil responsabila de declansarea alopeciei areata este stresul. S-a observat ca unele persoane care au trecut printr-un eveniment stresant major au dezvoltat dupa o perioada de timp un episod de caderea parului de tipul alopeciei areata. Din pacate, nu exista cercetari concludente care sa ateste legatura directa dintre factorii de stres si aceasta afectiune.
Care sunt simptomele in alopecia areata?
Adesea afectiunea nu este insotita de niciun simptom, de aceea poate fi descoperita intamplator, la coafor sau la frizer. Unele persoane experimenteaza senzatii de arsura sau mancarime in zonele afectate. Boala apare in general la nivelul scalpului, dar pot fi afectate si alte zone cu par (gene, sprancene, barba, axile, zona inghinala).
Se caracterizeaza prin caderea parului in placi rotunde, bine delimitate, cu extindere radiara a acestora, uneori in forma circulara. Placile sunt netede, lucioase, elastice si pot avea o culoare diferita de restul pielii. Se intind pe o suprafata de cativa centimetri sau chiar mai mici. Zonele sunt inconjurate de fire rupte la 1 cm, numite peri „in semn de exclamatie”. Atunci cand boala evolueaza, apar asa-numitii peri „cadaverizati”.
In 90% din cazuri, pe zonele afectate se pot observa puncte galbene care reprezinta keratinocitele degenerate foliculare si, de asemenea, exista sebum in foliculii de par. Punctele galbene sunt un indiciu clar al alopeciei areata, acestea fiind un simptom specific afectiunii, si pot coduce la o diagnosticare corecta. Se mai pot observa si puncte negre, fire de par rupte sau crescute in piele.
De regula boala debuteaza cu una sau cateva mici placi lipsite de par, pe scalp. Placile pot ramane izolate, bine delimitate, sau pot avansa pana cand intregul par de pe scalp cade, numita alopecia totalis (chelie). Foarte rar evolueaza pana la pierderea parului de pe intreaga suprafata a pielii corpului, ceea ce se numeste alopecia universalis. Majoritatea cazurilor de alopecie areata, insa, nu ajung la stadiul de alopecie totalis sau universalis.
Alopecia areata nu cauzeaza caderea parului definitiva. Foliculul de par nu este distrus, astfel parul se poate regenera. In cazul multor oameni cu aceasta alopecie parul se regenereaza complet. Totusi, odata ce boala evolueaza catre alopecia totalis sau universalis, sansele intr-o regenerare completa se reduc. Se intampla des ca persoanele care au avut o data alopecia areata sa o repete de-a lungul vietii.
Data fiind legatura alopecieie areata cu sistemul imunitar, ea se poate asocia cu afectiuni autoimune sau dereglari imunologice: vitiligo, diabet, boli tiroidiene autoimune, traume psihice, rinita alergica, astm, dermatita atopica, anemie, boala Addison etc.
Pana la 50% dintre persoanele afectate pot prezenta modificari la nivelul unghiilor: fragilitate, gaurire, incretire longitudinala.
Cum se pune diagnosticul de alopecia areata?
Pentru stabilirea diagnosticului este necesara o consultatie la un medic dermatolog, chiar daca in majoritatea cazurilor parul se poate regenera spontan. In aceste situatii, parul va creste la inceput alb sau grizonat, iar dupa un timp va reveni la culoarea initiala.
Medicul dermatolog va analiza simptomele pentru a stabili daca este vorba de alopecie areata. Diagnosticul poate fi pus pe baza unei atente examinari a zonelor afectate si a unei evaluari microscopice a catorva fire de par. Pentru a exclude o infectie a pielii, cum ar fi tinea capitis, medicul poate efectua o biopsie a pielii scalpului. Aceasta procedura presupune prelevarea unei portiuni mici din pielea afectata.
In cazul in care o boala autoimuna este suspectata, medicul poate efectua anumite analize de sange, in functie de afectiunea vizata. Majoritatea analizelor vor depista prezenta unor anticorpi. Daca acesti anticorpi sunt prezenti in sange, de regula inseamna ca exista o afectiune autoimuna.
Alte analize de sange care pot fi concludente pentru stabilirea diagnosticului sunt: proteina C-reactiva, fierul, hormonii tiroidieni, testosteronul liber si testosteronul total, anticorpii antinucleari, hormonul foliculostimulant si cel luteinizant.
Tratamentul pentru caderea parului in alopecia areata
Nu se cunosc metode de vindecare a alopeciei areata, insa anumite tratamente oferite de medicii dermatologi pot ajuta ca parul sa se regenereze mai repede si pot preveni, uneori, caderea parului pe viitor. Tratamentele par sa fie mai eficiente in cazurile de alopecie de gravitate medie, cu placi mici, fara par.
Tratamente care pot ajuta la grabirea procesului de crestere a parului:
- infiltratii/injectii cu corticosteroizi – aceste proceduri au efecte in aproximativ 4 saptamani si provoaca o regenerarea a parului pentru o perioada de 9 luni.
- corticoterapie – aplicatii locale, pe zonele afectate, a unor unguente sau creme cu corticosteroizi (de ex. propionat de clobetazol ). Este o metoda eficienta cel mult pe perioada tratamentului.
- corticoterapie – administrare pastile cu corticosteroizi – are efect doar pe perioada tratamentului.
- imunoterapie topica – aplicatii locale cu substante ce provoaca reactii alergice (cu difenil ciclopropena – DPCP şi eterul dibutil al acidului scuari – SADBE). Efectele acestei metode de tratament sunt vizibile intre 3 si 6 luni.
- tratament medicamentos cu monoxidil
- aplicari pe piele cu ditranol
- tratament cu plasma imbogatita in pachete, PRP
- suplimentare cu zinc – tratamentul da rezultate in cateva luni dupa un consul zilnic de suplimente cu zinc.
Pe piață se gasesc destul de multe produse care promit să încetineasca alopecia. Exista ceaiuri, uleiuri, șampoane, creme, măști de păr, pastile și extracte de plante care ajută la tratarea alopeciei.
Unele persoane afectate de alopecia areata folosesc terapii alternative, insa majoritatea acestor terapii nu au fost testate oficial, deci eficacitatea lor nu este dovedita stiintific.
Terapii alternative:
- fototerapie PUVA – iradiere cu ultraviolete (raze UVA si UVB) poate fi folosita, dar necesita un timp mare de alocare, iar efectele maxime se pot vedea in timp (aproximativ 1 an)
- stimulare electromagnetica
- crioterapia cu azot lichid
- terapie laser
- mezoterapie
- dieta fara gluten
- acupunctura
- aromaterpia
- homeopatia
Eficienta unui tratament va varia de la o persoana la alta. Unii oameni nu vor avea nevoie de tratament, intrucat parul va creste de la sine. In alte cazuri nu se intrevede nicio ameliorare, desi au fost incercate diverse tratamente. Este necesar sa retinem ca recresterea parului poate fi doar temporara. Este posibil ca parul sa creasca si sa cada din nou.
O persoana care sufera de alopecie areata poate apela la cateva trucuri, daca pierderea parului este deranjanta din punct de vedere estetic. Exista diverse sisteme pilare care pot ajuta: peruci, mese, gene sau/si sprancene false. Se poate purta o palarie, o esarfa, sau se poate aplica pe scalp o pudra de culoarea parului, care sa faca zona lipsita de par mai putin vizibila. Pe sprancenele afectate de alopecia areata se poate aplica un creion dermatograf.
Cum evolueaza caderea parului in alopecia areata?
Caderea parului in alopecia areata are o evolutie imprevizibila, parul poate creste din nou sau cadea in orice moment. Gradul de pierdere a parului si capacitatea de regenerare variaza de la o persoana la alta. In majoritatea cazurilor, aproximativ 80%, s-a constatat ca parul creste la loc dupa o perioada de 6 luni – 1 an. Cu toate acestea, persoanele respective vor mai experimenta de-a lungul vietii si alte episoade de alopecie areata sau chiar pierderea completa a parului. S-a observat ca evolutia afectiunii poate fi legata de modul in care debuteaza. Cu cat forma de alpecie areata este mai usoara, cu atat regenerarea va fi mai rapida, iar eventualitatea unui nou episod scade. Daca afectiunea debuteaza sever, regenerarea parului va fi mai greoaie sau chiar imposibila.
Impactul psihic si emotional
Caderea parului in alopecia areata poate avea un impact emotional deosebit, mai ales atunci cand se pierde tot parul de pe scalp. Oamenii cu aceasta afectiune se pot simti izolati sau pot suferi de depresie. Apelarea la un psihoterapeut poate ajuta in gestionarea si reducerea stresului, a anxietatii provocate de pierderea parului.